Simion Remus Costin

Intre ziua de ieri si cea de alaltaieri....

2011-08-07T16:21:00.002+03:00

Buna ziua!

Dupa ceva timp , destul de indelungat, ne regasim in paginile acestui carnetel de notite cum imi place mie sa-i spun.

De ce am ales acest titlu? Pentru ca noi romanii traim din ce in ce mai mult din trecut, fara a vedea prezentul si ignorand cu tot dinadinsul viitorul. Ne gandim din ce in ce mai mult la ce a fost , la vremurile trecute mai in urma, cele de alaltaieri si la cele de ieri cu o nostalgie caracteristica noua. Ceea ce se intampla in prezent in aceasta tara este de nedescris. Auzim din ce in ce mai des sintagma ”Ce bine era pe vremea raposatului!” si cand spun ”raposatul” stie toata lumea la cine ma refer. Oare traim niste vremuri mai grele decat atunci? sau uitam putin cam repede ceea ce s-a petrecut in acele timpuri?

Totusi eu cred in memoria acestui popor si in faptul ca vremurile sunt usor comparabile. Traim intr-o democratie prost inteleasa, o democratie care a dus viata de zi cu zi intr-o jungla in care cel mai puternic supravietuieste, iar cel mai putin puternic traieste la mila celor puternici. Nu-mi permit sa fac o analiza profunda a sistemului in care ne ducem viata de zi cu zi, dar este destul de usor de observat ca nu mai avem o patura de mijloc, o patura care ar putea sa dea vigurozitate vietii sociale, culturale si organizationale.

In vremurile pe care le traim este o discrepanta foarte mare intre cei imbogatiti peste noapte datorita poate chiar acestei democratii prost intelese si prost aplicate de guvernele succedate in cei 21 de ani impliniti de democratie. Guverne formate din oameni care parca nu ar face parte din acelasi popor cu restul multimii, oameni care ajunsi acolo isi vad/si-au vazut doar propriul lor interes. Am ajuns ca in vremurile de inceput ale domniei regale cand insusi Regele Carol I afirma ca aici se intalneste foarte aproape una de cealalta viata de cel mai fastuos lux si viata de crunta saracie... Tind sa cred ca si in aceste momente intalnim din ce in ce mai des aceste lucruri.

Sunt foarte multe de spus despre aceste lucruri , lucruri spuse si de altii, exista multe programe , proiecte si asa mai departe ... ceea ce nu reusesc sa inteleg inca de ce ”la noi” exista o asa mare discrepanta intre teorie si practica. Suntem foarte buni teoreticieni, dar din ce in ce mai prosti practicieni.

In speranta ca nu v-am plictisit din nou cu ale mele randuri va doresc o zi excelenta in continuare!

Cu deosebit respect,

Remus-Costin Simion

O noua fila de istorie - 24 ianuarie 1859

2011-01-24T06:42:00.002+02:00

Buna dimineata!

Mi-e greu sa prezint un eveniment de insemnatatea celui ce s-a intamplat acum 152 de ani, dar incerc sa redau cat mai aproape de realitate evenimentele acelor vremuri.

Contextul in care s-a petrecut acest eveniment este cu totul deosebit. Stim situatia politica a acelor vremuri, situatia Principatelor Romane nu era deloc roz.

Chiar si in aceste conditii am reusit ca la Conventia de la Paris din august 1858, dupa adunarile ad-hoc din septembrie-decembrie 1857, sa avem cateva drepturi. Se constituiau Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti sub suzeranitate otomana si garantia colectiva a Marilor Puteri. Problema arzatoare pentru Principate a fost aceea ca puterea executiva respectiv legislativa trebuia sa fie separat pentru fiecare dintre Principate, numai puterea judecatoreasca fiind comuna (Inalta Curte de Justitie si Casatie de la Focsani).

In aceste conditii, in Moldova la 5 ianuarie 1859, Adunarea dominata de membrii Partidei Nationale a ales ca domn pe Al. I. Cuza.

Surprinzator in data de 24 ianuarie 1859, Adunarea din Tara Romaneasca, adunare dominata de conservatori il aleg ca domn in Tara Romaneasca pe domnul Moldovei.

Astfel la 24 ianuarie 1859 se realizeaza Unirea Principatelor de facto. Urma sa fie recunoascuta aceasta unire si de drept.

In aceasta zi de 24 ianuarie 1859 am pus Marile Puteri in fata unui fapt implinit, urmeaza lungul drum al recunoasterii acestui fapt si transformarea lui intr-un ideal de veacuri - Unirea Principatelor.

Sunt multe de spus pe marginea acestui eveniment marcant in istoria noastra, dar astazi doar am prezentat evenimentul asa cum s-a petrecut.

In speranta redesteptarii spiritului nostru de români adevarati (parerea mea fiind ca nu mai avem acelasi spirit pe care il aveau români in acele vremuri) cer sa gandim putin mai mult decat o singura data in a spune si a face ceva.

La multi ani, Române, La multi ani!!!

Cu deosebit respect,

Remus-Costin Simion

El este... fratele meu!!!

2011-01-02T18:22:00.002+02:00

Buna seara si La multi ani!
Incep noul an prin a va ura un an plin de bucurii, impliniri si multa sanatate.
Febra mesajelor de sarbatori tocmai a trecut. Sincer nu am prea trimis mesaje anul acesta. Totusi am trimis doua dintre ele pe care as vrea sa le arat si dumneavoastra.
Din lipsa de interes de a lua mesaje de pe net si avand o inspiratie cat de cat buna in acel moment uitati mesajul de Craciun adresat fratelui meu:
,, M-am gandit la ce sa-ti scriu
Si am vrut sa te descriu:
Tu esti Mosul din Ajun,
Tu esti chiar si Mos Craciun,
Dar acuma eu iti spun,
Tu esti FRATELE MEU BUN!
Nu stiu ce-ti aduce Mosul,
Nu stiu de-ti va umple cosul,
Dar de n-ar veni la tine...
Poate trece pe la mine...
Si iti spun: Cat e de Mos,
El va umple-al nostru cos:
Cu dreptate, sanatate...
Bucurii si cu de toate!
Chiar acuma el veni,
La fereastra imi sopti:
De voi doi veti fi uniti,
Multe-n viata biruiti!...Craciun fericit!

Bineinteles ca dupa ce a vazut acest mesaj fratele meu a spus ca a fost luat de pe GOOGLE!
Replica a venit in dimineata de Craciun:

Ai crezut ca nu am scris
Versul care te-a descris.
N-ai crezut c-al nostru Mos
Ne va umple-al nostru cos!
N-avem bani sa ne falim,
Dar ca frati noi ne mandrim!
Noi am fost de mult uniti
Si de soarta chinuiti.
Tu nu m-ai lasat la greu...
Cand prea multe ,,stiam,, eu!
Ce era in capul meu...
Stie numai Dumnezeu
Si cu fratiorul meu!
Oare as putea sa uit
Cand in ochi tu m-ai privit?
Si mi-ai spus duios asa:
Toate le vom rezolva!
Mosu aseara a venit,
La fereastra mi-a soptit:
,,Ai un frate ... sa-ti traiasca!,,
Dar n-a vrut sa ma vrajeasca.
Si apoi cand a plecat
Mi-a spus sa nu fi suparat
Ca n-ai bani de sarbatori
Ca doar suntem fratiori.
Si de voi avea ceva...
Va fi si in mana ta!!! Craciun fericit!

De asta imi plac mie sarbatorile de iarna... ne fac sa fim mai buni! Ne aduc aminte de adevaratii prieteni si adevaratii oameni din viata noastra!
Cu deosebit respect,
Remus-Costin Simion

Din dragoste pentru miscare...

2010-12-19T23:06:00.011+02:00

Buna seara!

Astazi a fost o zi reusita. Am organizat un concurs de tenis de masa la care au participat o parte dintre prietenii mei (15 la numar).

In cele ce urmeaza o sa va prezint cateva poze sugestive a ceea ce s-a intamplat astazi 19.decembrie.2010.

Concursul s-a desfasurat pe durata a 4 ore, patru ore de miscare, voie buna si distractie.

Iata cupele puse in joc:

Distractia a fost pe masura asteptarilor noastre.

In centru eu - flancat de finalisti!!!

Bineinteles ca nu a lipsit fairplay-ul - ,,Finala mica,, strangandu-si mana!

iar ,,Finala,, amenintand cu un spectacol pe cinste!!!

Concurentii au facut totul pentru o zi competitionala reusita!

Multumesc tuturor pentru participare si sper ca data viitoare sa fim mai buni (intotdeauna se poate si mai bine) mai ales ca acum avem experienta de partea noastra!

Un singur lucru ramane de subliniat.
Se pot face lucruri frumoase, cu bani putini! Toata actiunea desfasurata a costat 20 lei de fiecare concurent suma incluzand: inchiriere spatiu, cupe pentru locul I, II si III, diplome si legitimatii pentru concurenti!
Multumesc inca o data participantilor si le promit ca astazi a fost doar Prima Editie ,, Cupa Amatorilor,, - Curtea de Arges!

Cu deosebit respect,
Remus-Costin Simion

1 decembrie 1918 - 1 decembrie 2010

2010-12-01T07:00:00.007+02:00

Incep acest articol, dedicat zilei noastre nationale, printr-un sincer si calduros ,,La multi ani, ROMÂNE!,,

Astazi, 1 decembrie 2010, se implinesc 92 de ani de la Marea Unire din 1918, eveniment marcant pentru istoria neamului românesc, eveniment ce dăinuie de noua decenii in constiinta si-n simtirile romanului de mai tarziu.

In cele ce urmeaza prezint etapele marelui eveniment:

La 27 martie 1918, Sfatul Tarii din Basarabia declara: ,, Republica Democratica Moldoveneasca (Basarabia) rupta de catre Rusia acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldove, in puterea dreptului istoric si al dreptului de neam, pe baza principiului ca popoarele singure sa-si hotarasca soarta lor, de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama sa România.,,

La 15 noiembrie, Congresul General al Bucovinei a votat in unanimitate unirea Bucovinei cu România.

Cel mai important moment in desavarsirea unirii românilor a fost 1 decembrie 1918, cand la Alba-Iulia s-au intalnit peste 100.000 de oameni si 1228 de delegati alesi.

,,Adunarea Nationala a tuturor românilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii lor indreptatiti la Alba-Iulia in ziua de 1 decembrie 1918, decreteaza unirea acelor români si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu România. Adunarea Nationala proclama indeosebi dreptul inalienabil al natiunii romane la intreg Banatul, cuprins intre raurile Mures, Tisa si Dunare(...).,,

Acestea sunt etapele majore in desavarsirea unui ideal de secole... formarea României Mari, o Românie unita care sa poata face fata vitregiilor vremurilor de atunci si a vremurilor ce urmau sa vina.

De multe ori ma intreb daca mai suntem demni de stramosii nostri. Iata ce au putut sa faca dumnealor in conditii de totala asuprire. Au fost hotarati si au reusit sa se uneasca, au reusit ceva maret!

Evenimentele ce vor urma intre anii 1939-1940 ne vor stirbi din maretia acestui eveniment, dar trebuie sa mergem cu fruntea sus si sa nu ezitam a spune: ,, Noi suntem romani!,,

Poate va intrebati ce importanta mai are acest eveniment acum, in Romania anului 2010 cand totul pare a fi in declin. Evenimentul este de o importanta covarsitoare chiar si in aceste conditii. Acest fapt ne da puterea de a trece peste toate neajunsurile din ziua de azi. Si atunci erau conditii foarte grele. Ganditi-va ca România tocmai trecuse printr-un razboi mondial, ca România era destul de slabita de puteri. Noi nu trebuie sa mai facem o unire de provincii, noi trebuie sa facem o unire de mentalitati, de idealuri si de scopuri, o unire spre o bunastare daca nu materiala, macar spirituala.

Inchei acest articol prin vorbele marelui istoric Nicolae Iorga:

,,Un popor care nu-si cunoaste istoria este ca un copil care nu-si cunoaste parintii!,,

La multi ani, ROMÂNE!!!

Cu deosebit respect,

Remus-Costin Simion

Viata noastra...

2010-11-16T06:27:00.003+02:00

Buna ziua! Incep acest articol prin a spune ca imi pare rau de faptul ca nu am mai postat cam de multa vreme dar din anumite motive intemeiate sau nu , nu am facut-o.
De ce acest titlu? Pentru ca am ajuns sa fim din ce in ce mai preocupati de grijile de zi cu zi si de cum sa facem pentru a ne imbogatii peste noapte in dauna faptului de a ne gandi putin la viata noastra. Viata este destul de agitata in zilele noastre pentru a mai pune in prim plan anumite chestiuni pe care eu unul le-as lasa undeva pe un loc secund sau chiar ultimele. Ce rost are sa aflam cum sa ne imbogatim daca dupa ce am facut-o ne pierdem sanatatea, ce rost are sa ne facem o casa cu zeci de camere cand noi locuim de fapt doar 2-3 camere? Viata este din ce in ce mai agitata si din ce in ce mai expusa riscurilor. Viata din ziua de azi este mult prea pretioasa pentru a neglija-o.
Trebuie sa fim fericiti ca avem un soare galben, pe un cer albastru, un pamant negru sub picioare si o viata plina de culoare. Trebuie sa invatam sa pretuim natura... Haideti sa iesim in natura fara a-i aduce daune majore (daune oricum ii aducem). Si atunci cand aducem daune sa incercam sa le remediem intr-un fel sau altul! De multe ori ma intreb ce se va intampla cu noi daca o sa continuam acest mod brutal de a ne comporta cu natura inconjuratoare? Ma intreb...tind spre un raspuns dar mi-e frica sa-l rostesc, pana si in gand! Si frica aceasta nu vine dintr-o constrangere gen cenzura ci dintr-o constiinta care stie ca omul devine nociv pentru natura in care isi duce traiul de zi cu zi.
Viata omului este un domeniu vast in care nici nu vreau sa patrund prea mult, dar este un domeniu care trebuie cat de cat analizat si expus ce ar trebui sa facem pentru a merge mai departe cu capul sus si inima deschisa.
O buna zicala zice asa: Scrie ceea ce faci si fa ceea ce ai scris!
Haideti sa scriem de fiecare data ce vrem sa facem, pentru noi, pentru altii, pentru oricine, si sa facem ce am scris! De multe ori, in viata aceasta, ne acoperim de hartii scrise care de fapt nu ajuta foarte mult daca nu se respecta ce sta scris in ele.
In speranta ca viata va fi asa cum vreti sa fie va doresc o zi buna in continuare!
Cu deosebit respect,
Remus-Costin Simion

Eroi au fost, eroi sunt inca....!

2010-09-20T05:58:00.004+03:00

Buna ziua din nou, desi momentul in care scriu aceste randuri este dimineata!

Nu de mult timp am reusit sa ajung la Mausoleul de la Mateias, un edificiu care arata faptul ca ''Eroi au fost, eroi sunt inca...!". Este vorba despre sacrificiul facut intre anii 1916-1918 de catre soldatii armatei romane angajati in Primul Razboi Mondial in primul rand pentru Intregirea Neamului Romanesc. Stim cu totii jertfa pe care au facut-o acesti bravi soldati. Au luptat pe linia Marasti,Marasesti si Oituz cu un singur crezamant..."PE AICI NU SE TRECE!". Au reusit cu niste lupte de toata isprava in niste conditii grele, chiar foarte grele pentru romani in acele timpuri.

Vreau sa prezint ceea ce este inca scris pe zidurile Mausoleului de la Mateias. Pe ziduri sta scris asa:

Intr-o parte cuvintele stramosilor nostri: "PENTRU ONOARE PATRIEI SI A DRAPELULUI, PENTRU FAURIREA UNITATII ROMANIEI, NOI AM APARAT CU BARBATIE SI CREDINTA IN VICTORIE, PANA LA SUPREMA JERTFA PAMANTUL SFANT AL TARII, LASANDU-VA VOUA, GENERATIILOR VIITOARE, O NATIUNE LIBERA SI INDEPENDENTA!"

Iar in cealalta parte cuvintele urmasilor: "NE PLECAM CU VENERATIE IN FATA SACRIFICIULUI SUPREM AL BRAVILOR EROI AI NEAMULUI, APARATORI DEMNI SI VITEJI AI FIINTEI NOASTRE NATIONALE, IAR LA CHEMAREA PATRIEI VOM STII SA NE JERTFIM SI NOI PENTRU PASTRAREA INDEPENDENTEI SI SUVERANITATII ROMANIEI!"

Asa sta scris pe zidurile Mausoleului de la Mateias!

Concluzia mea este una simpla si scurta:

Versurile cantecului spun asa: "Eroi au fost, eroi sunt inca, si-or fi in neamul romanesc..."

As vrea sa schimbam acum putin versurile: "Eroi au fost, eroi sunt inca...Eroi sunt dupa cum arata....Dar ce pacat ca ei sunt PIATRA!!!!"

Stima eroilor nostri nationali pacat ca nu stim sa respectam ceea ce este scris in partea a doua!!!!!

Cu deosebit respect,

Remus-Costin Simion

Cu stima, Domnule Ninel Soare !!!!!!!!!!!!!

2010-09-03T08:35:00.004+03:00

Buna ziua!

Cu greu imi vin cuvintele in aceste momente. In urma cu o ora jumatate am aflat tragica veste de a fi trecut in nefiinta colegul de serviciu Ninel Soare. In aceste momente imi pun intrebarea ,,De ce?,, , de ce se intampla astfel de lucruri. Imi vine greu sa scriu dar trebuie amintit si ramas pentru eternitate acest suflet de om... Tocmai ce ieri ii nascuse sotia, baiatul cel mult asteptat!!!!! Asta duce situatia intr-un tragic si mai de neimaginat!

Ce e omul pe Pamant? Astazi rade si petrece.... maine zace in mormant!

Atat despre ziua de astazi!

Cu respect...domnule Ninel Soare!

Remus-Costin Simion

Valea lui Stan - Muntii Fagaras

2010-08-07T08:17:00.008+03:00

Buna ziua din nou!

In acest scurt articol vom face o incursiune pe Valea lui Stan. Un superb traseu din Muntii Fagaras.

Aici incepe incursiunea, Aici este intrarea pe Valea lui Stan, in partea stanga, pe drumul ce duce catre Barajul Vidraru.

Aceasta este o poza de la intrarea pe Valea lui Stan.

Un peisaj de vis intr-o lume uitata de civilizatie!

Cascade intalnite la tot pasul!

As fi vrut sa postez mai multe poze dar va las pe dumneavoastra sa descoperiti restul.

Este o aventura de neuitat numita Valea lui Stan!!!!!

Multumesc in principal colegului meu RP pentru faptul ca m-a facut sa descopar aceasta minunata oaza de frumusete... Valea lui Stan!

,,In munti este libertatea,, - Schiller

Cu deosebit respect,

Remus-Costin Simion

Despre obiceiuri vechi si noi!

2010-06-14T10:08:00.003+03:00

Intr-o lume din ce in ce mai agitata si pusa tot timpul pe alergatura dar nu in sensul de jogging, ne intrebam daca obiceiurile vechi mai au valoarea pe care o aveau altadata in timp. La ce ma refer cand spun obiceiuri vechi... ma refer la traditii, la obiceiuri pe care omul le-a deprins de-a lungul timpului, specifice fiecarui popor, fiecarei tari in parte, de ce nu fiecarei regiuni.

Parerea mea este ca traditiile noastre, ale poporului roman sunt distruse odata cu asa zisa europenizare si odata cu progresul tehnic. Oare de ce se distrug traditiile, traditii de zeci poate chiar sute de ani? Este o intrebare careia unii ii gasesc un raspuns foarte simplu: "Pentru ca trebuie sa tinem pasul cu moda, pasul cu tehnica si asa mai departe!".

Bineinteles ca trebuie sa evoluam ca fiinte superioare ce ne numim dar evolutia noastra trebuie sa fie una uniforma si complexa. De ce sa nu imbunatatim odata cu tehnica si modul nostru de a privi lucrurile? Oare nu trebuie sa punem accent si pe valorile noastre spirituale? Oare trebuie sa gandim numai in sens material? In opinia mea situatia materiala a unui om cantareste in egala masura cat si situatia spirituala a sa. Degeaba avem case si masini "de ultima generatie" daca avem gandirea mai in urma decat a celor ce convietuiau acum doua-trei mii de ani in urma.

Un obicei des intalnit printre oamenii din ziua de astazi este acela de a copia pe cel din jur... si a-l copia in cel mai penibil mod. Daca vecinul si-a luat ultimul tip de masina hop si noi, desi poate nu avem posibilitatile vecinului, luam ultimul tip de masina aparuta ulterior celei a vecinului si exemplele pot curge.

Oare de ce nu ne comparam cu vecinul si in sens spiritual...Nu cu vecinul de la trei sau de peste strada care nu prea stie ce este aia o carte decat daca are Jolly Joker inclus ci cu vecinul de la doi sau din stanga, dreapta casei dumneavoastra care a citit cel putin o biblioteca la viata sa si a ramas cu cel putin o jumatate de carte in minte... ce i-a placut dumnealui mai mult!

Cel mai bine ar fi sa nu ne luam nici dupa un vecin nici dupa celalalt si sa devenim noi insine un exemplu pentru cei din jurul nostru prin obiceiurile pe care le practicam si prin modul nostru de a fi.

Haideti sa facem ceva constructiv pentru ca obiceiurile vechi sa redevina obiceiuri si cele noi sa nu devina invechite. In speranta ca daca v-am plictisit am facut-o intr-un mod constructiv va doresc o zi excelenta in continuare si deprinderea de cat mai multe obiceiuri noi si insusirea de cat mai multe obiceiuri vechi nu invechite.

Cu deosebit respect,

Remus-Costin Simion

Ai carte... ai sau nu ai parte?

2010-04-21T22:30:00.001+03:00

Buna seara!

Imi cer pentru a nu stiu cata oara scuze ca am intarziat cu aceasta postare. De data asta nu am niciun fel de scuza pentru intervalul mare de timp dintre cele doua postari!

De ce o intrebare in loc de o afirmatie sau o exclamatie?

Pentru ca in ziua de azi zicala romaneasca si probabil nu numai romaneasca, ca doar nu noi am inventat apa calda si mersul pe jos, "Ai carte, ai parte!" se transforma pe zi ce trece in intrebarea de mai sus : "Ai carte, ai sau nu ai parte?".

De ce zic acest lucru? Pentru ca in ziua de azi se pune mai mult accentul pe instinctul de supravietuire intr-o jungla a societatii umane decat pe aptitudini dobandite cu studiu intens. Sa traduc cele spuse mai sus in cateva cuvinte pe intelesul tuturor: cine e mai "smecher" iese la suprafata. Spun acest lucru pentru ca nu de multe ori se spune ca suntem condusi nu de oamenii invatati ci de oamenii cu un instinct de conducator, cu instinct de lider.

Degeaba terminam noi 10 facultati daca suntem condusi de unul cu liceul terminat sau nu, depinde de la caz la caz de gravitatea lucrurilor.

Exista dupa cum spun multi o "scoala a vietii"... Multi directori de firme, directori pe care eu ii numesc patroni si atat pentru ca nu au nimic in comun cu managementul superior de care ar trebui sa aiba habar, zic ca desi ei nu au multe studii , au aceasta scoala a vietii, au fost trecuti prin mai multe greutati sau ceva de genul acesta. Instinctul de a conduce pe celalalt este un instinct primar dupa parerea mea de care ai parte la nastere, este ceva genetic sa te nasti cu acest instinct, nu este ceva dobandit in timp.

De mici copii ni se spune sa invatam, sa invatam si iar sa invatam... Dar niciodata nu ni s-a spus sa invatam "a ne descurca", "a ne strecura" printre greutatile vietii. Aceste lucruri le invatam pe parcursul vietii si numai lovindu-ne de greutatile care apar in orice moment al ei.

In speranta ca veti invata si maine macar la fel de mult sau de multe cat ati invatat si astazi, va doresc o seara excelenta in continuare si INVATATI - TOTUL PENTRU UN TRAI MAI BUN ... NU ATAT MATERIAL CAT SPIRITUAL.

Haideti din cand in cand sa deschidem cate o carte si sa citim... poate ca nu invatam mare lucru din ea dar o fraza sau o propozitie ne poate influenta intr-un mod pozitiv gandirea.

In virtutea ca AFIRMATIA VA BATE ORICAND INTEROGATIA, cel putin in exemplul de fata va doresc un sfarsit de saptamana placut.

Cu deosebit respect,

Remus-Costin Simion

In cautarea timpului pierdut...

2010-03-10T16:07:00.002+02:00

Buna ziua va spun din nou dupa ceva vreme in care am fost mai mult decat ocupat dar placut ocupat cu activitati care mai de care mai antrenante.

De ce acest titlu? Pentru ca toti suntem in cautarea timpului pierdut si ne intrebam pe unde a trecut atat de mult timp fara ca noi sa fi perseverat sau sa fi devenit altceva decat suntem acum!

Se spune ca trebuie sa facem totul la momentul oportun... Sunt total de acord cu asta, dar sa nu uitam ca suntem si noi oameni si totul este relativ. Imi place sa cred ca facem totul pentru a ne fi mai bine, ca facem totul pentru a progresa. Unde vom ajunge cu progresul nimeni nu stie... Poate vom si regresa intr-un anumit moment al evolutiei noastre in viitor. Va spun ca fiecare secunda conteaza. Dupa cum ati observat pe propria experienta ne simtim vinovati si foarte nemotivati atunci cand "pierdem" timpul fara rost. A trecut o ora ... a trecut o zi... a trecut o saptamana fara sa facem ceva... trebuie sa ne punem semne de intrebare.

Viata, cu suisurile si coborasurile ei este destul de scurta. Desi se masoara in timp, acesta nu ne mai ajunge , zilele parca s-au scurtat, orele devin minute iar minutele secunde. Sa nu ajungem la clipa cand o sa ne intrebam cu ce ne-am ales daca am trait si am mers prin viata fara sa avem un scop anume fara sa avem o tinta.

Trebuie sa avem planuri din aproape in aproape si sa tintim spre idealuri mai bune, si bineinteles sa facem tot ce ne sta in putinta sa facem ce ne propunem. Totusi spune cineva: "Ai grija ce gandesti ca s-ar putea sa se indeplineasca!"

Viata este ca un drum parcurs cu masina pe timp de noapte... nu vedem decat ce ne apare in lumina farurilor... si totusi ajungem la destinatie. Asa este si viata... este constituita din fapte si intamplari din aproape in aproape. Fapte si intamplari care depind numai si numai de noi!

Inchei aceasta scurta incursiune in viata omului printr-un sfat desi nu stiu cat sunt eu de in masura sa dau sfaturi:

"Fifty two weeks!!! Make them count!!!"

Cu deosebit respect,

Remus-Costin Simion

Intr-un Univers fara margini, omul devine inuman...

2010-01-28T13:51:00.002+02:00

Buna ziua!

In primul rand de ce am ales acest titlu. Am observat ca omul de zi cu zi devine din ce in ce mai inuman, devine din ce in ce mai condus de tehnologie si de puterea lui de a inventa anumite lucruri.

Omul a devenit, intr-un secol al vitezei, o faptura inumana. De ce zic asta? Pentru ca omul nu mai are constiinta, oamenii de zi cu zi nu mai au sentimente pure de care sa fie mandri ca le au. Sentimentul predominant in viata omului din ziua de astazi este invidia pe cel de langa el. Rareori se mai intalneste dragoste adevarata. In ziua de astazi se intalneste mai ales dragoste bazata pe altfel de interese decat cele spirituale.... bineinteles ca ma refer la cele materiale.

In principal omul a devenit inuman datorita testelor pe care le impun anumite situatii si adaptarile omului la aceste situatii. Multe dintre ele fiind situatii limita, acest fel de situatii au facut din om, dupa cum am afirmat si mai sus, o fiinta a primatului instinctului decat a primatului gandirii.

Si ca si cum nu ar fi de ajuns testele pe care ni le ofera viata zi de zi, avem si persoane apropiate care in exces de constiinta a lor ne supun unor teste numai de ei stiute. Totusi dupa cum am zis si bine spunea si un Anonim referitor la un articol scris de mine mai demult, nu trebuie sa ne lasam influentati in vreun fel ci trebuie sa fim verticali in alegerea noastra de a merge mai departe fara ocolisuri si goluri de gandire.

Dar sa nu ma abat de la subiect. Omul a devenit inuman datorita tehnologiei inventate ghiciti de cine?... de EL. Acum am observat ca este o comunitate virtuala pusa foarte bine la punct, nu mai iesim afara din casa pentru a face cunostinta cu cineva ci pur si simplu scriem un mail, sau "vbm pe mess" sau mai stiu eu unde in lumea virtuala a internetului.

Inumanitatea omului o da tocmai aceasta raceala fata de aproapele lui. Inumanitatea omului reiese din comportamentul omului de genul "Stirilor de la ora 5". Pana si viata de la tara cu linistea ei a devenit agitata prin introducerea tehnologiei la un nivel foarte inalt. Oare chiar avem nevoie de internet, calculator si altele zi de zi, ceas de ceas? Oare nu putem exista fara ele ? Oare mai putem noi citi o carte in formatul ei traditional fara sa fim ispititi in a vedea filmul cartii pe net?

O sa fac un experiment in acest sens... Nu o sa mai deschid internetul acasa timp de o saptamana decat in caz strict profesional, si credeti-ma imi va veni foarte greu mie care pot spune ca sunt dependent de internet si de calculator. Haideti sa incercam sa comunicam fata in fata, haideti sa incercam sa vorbim cu aproapele nostru si prin gesturi si mimica fetei si acum sa nu-mi spuneti ca deja o faceti avand camera web ca nu este exact ca in realitate.

Redeveniti umani, intr-o inumanitate fara de margini cu un Univers plin de posibilitati.

Cu deosebit respect,
Remus-Costin Simion

Caracterul nostru si al celorlalti...

2010-01-07T01:33:00.002+02:00

Buna seara sau mai bine zis buna dimineata avand in vedere ora tarzie la care scriu acest articol! Imi cer iertare, desi nu am nicio scuza, ca nu am mai scris de cand am scris Mosului scrisoarea.... Poate ca nu am avut inspiratie, poate ca nu am avut dispozitia si timpul necesar, dar cum imi spunea "un bun coleg de facultate" - asta nu e o scuza.

Iata-ne si in 2010, cu aerul trist ca astazi se incheie sarbatorile de iarna incepute acum o luna de zile odata cu sarbatoarea de Sf. Nicolae, incheiate fiind cu cea de Sf Ioan Botezatorul, astazi. Pe aceasta cale as dori sa urez tuturor sarbaoritilor un sincer si calduros "La multi ani!".

Poate ca 2010 o sa ne aduca ce nu ne-a adus 2009. Lasati-ma sa fiu optimist desi fiind cat de cat bine informat cum de altfel se si spune ca "un pesimist este un optimist bine informat", o sa am un aer pesimist in expunere. As vrea sa incep cu o retrospectiva a anului 2009 si sa inchei cu o perspectiva a anului 2010. Ce mi-a adus mie anul 2009? Mi-a adus de toate printre care multa sanatate... si tin sa multumumesc cu acest prilej cui trebuie multumit si anume apropiatilor, prietenilor si nu in ultimul rand divinitatii care simt ca mi-a dat impulsul de a merge mai departe si de a fauri noi si noi lucruri. Anul 2009 a inceput cu o despartire si s-a incheiat cu o regasire, de aici si ideea de a ne invarti in cercul sortii si de a ajunge uneori in si din punctul/le de unde am plecat, o idee zic eu eronata si am sa argumentez pe scurt acest lucru in felul urmator: niciodata nu ajungem exact in punctul de unde am plecat... intotdeauna avem un atu si anume timpul scurs peste noi, timpul scurs peste viata noastra, viata care se schimba sau nu odata cu trecerea timpului. Acest atu este atu atunci cand stim sa nu pierdem timpul si devine un dezavantaj atunci cand irosim timpul fara a ne pasa de ziua de maine, referindu-ma la viitor cand zic ziua de maine.

Intotdeauna zicem ca "de maine fac aia, dreg pe cealalta, fac si pe cealalata si asa mai departe"... haideti sa zicem ca "de acum ma apuc de asta si de cealalta si de astalalta si de toate cele"... Acum este momentul sa schimbam ceva in viata noastra. Daca nu o facem acum, in prezent, viitorul nu mai suna atat de frumos pe cat il vrem. Acum este momentul sa mergem mai departe, acum este timpul sa dovedim ceea ce avem de dovedit. poate peste un minut, nu mai mult ne-o ia altul inainte si ramanem doar cu ideea si remuscarea de anu fi facut ceva la timpul lui. Sa folosim cat mai mult timpul prezent si viitor in ciuda trecutului.

Trecutul trebuie sa se bucure de gloria lui... A FOST ODATA PREZENT SI/VIITOR, trecutul este cel ce genereaza prezent si viitor... De aici, daca se poate sa facem ieri ce avem de facut pentru azi si maine... Bineinteles ca veti spune ca nu se poate!!!! Atunci prin metoda aducerii din aproape in aproape sau a inductiei matematice... haideti sa facem urmatorul pas... Traiti prezentul si visati viitorul... Toate se vor intampla intr-o ordine de o perfectiune rar intalnita. Credeti cu adevarat ca veti obtine ceea ce vreti sa obtineti si veti obtine...

La multi ani 2010!!!
Cu multa stima,
Colegei mele de facultate!
Remus - Costin Simion

Scrisoare catre Mos Craciun...

2009-12-19T18:22:00.004+02:00

Toate scrisorile incep cu formula "Draga'. Iata ca eu nu o sa folosesc acest cliseu pentru ca stim deja ca Mos Craciun a fost dintotdeauna "un dragut' cu toata lumea. Scrisoarea mea catre Mos Craciun incepe astfel: Bine te-am regasit, Mosule!,

De ce incep astfel? Pentru ca in aceste momente de iarna naprasnica asternuta peste intinsele tinuturi ale copilariei mele, si nu numai, incep sa cred din nou in Mos Craciun, si mai ales in puterea divina care este acolo sus undeva pentru toata lumea.

Iata si scrisoarea mea:

Bine te-am regasit, Mosule!

Incep aceste randuri prin a-ti multumi anticipat pentru darurile pe care o sa mi le aduci in viitor si pentru a-ti multumi ca in acest an nu m-ai uitat si mi-ai adus tot ce am cerut de la tine cu multi ani in urma. Imi esti nespus de drag si chiar cred ca undeva Acolo Sus tu existi pentru noi toti. Imi place sa ma gandesc acum cu nostalgie la anii cand credeam in existenta ta, pentru cele ce imi aduceai si credeam ca esti o fiinta vie. Acum ca sunt un boboc mai mare imi dau seama ca nu esti o fiinta vie, nu esti un muritor de rand. De altfel nici nu ai putea indeplini atatea dorinte daca nu ai fi tu insuti o putere divina.

De mult timp vroiam sa iau legatura cu tine, dar iata ca nu am facut-o din mai multe puncte de vedere. Stii foarte bine ca de cativa ani nu am primit mare lucru de Craciun, cred ca ai fost ocupat cu alte persoane care aveau nevoie de ajutorul tau mult mai mult decat il aveam eu la momentul respectiv, sau dorinta mea nu a ajuns la tine datorita imposibilitatii mele de a cere cu credinta ceea ce mi-am dorit dintotdeauna.

Pentru ca sa imi indeplinesti dorintele din acest an si pentru ca mi-ai indeplinit dorintele avute in acest ceas de bucurie, iti scriu Mosule o poezie:

Mos Craciun cu bucurii,

Ce-aduci multe la copii,

La copii si la fetite,

La baieti si la domnite,

Noi pe tine te rugam,

Renii tai ii imploram,

Sa ne-aduci noua de toate,

Printre care sanatate,

Daca poti chiar si dreptate.

Si pe Domnul de-ntalnesti

Spune-I ca ne mai iubesti

Si noua tu ne aduci

Dupa-a noastre multe rugi

Dragoste si implinire,

Intre oameni multumire.

Mosule te asteptam,

Si pe tine te rugam

Sa indrepti aceasta lume

Care nu stie cutume

Si sa faci din noi sa iasa,

Ca o pasare maiastra

Bucurii si fericire,

Impliniri si chiar IUBIRE!

Multumim Mosule ca existi si te asteptam cu drag sa vii sa ne faci numai bucurii.

Cu multa stima,

Remus-Costin Simion

Puterea de a influenţa viaţa celorlalţi...

2009-12-12T20:04:00.003+02:00

În primul rând vă spun bine aţi revenit pe acest blog în care am decis să-mi expun gândurile de zi cu zi!
Poate vă întrebaţi de ce am ales acest subiect... Ei bine nu o să fiu prea exact în raspunsul meu ci poate veţi afla pe parcursul expunerilor mele viitoare.
Părerea mea este că, deşi se spune că pe oameni nu putem să-i schimbăm, avem totuşi puterea de a influenţa intr-un fel pozitiv sau negativ viaţa altora. Acum să argumentez ceea ce am afirmat. În fiecare zi ne izbim de caractere şi caractere, ele nu difera decât prin prisma prin care noi privim aceste caractere. Bineînţeles că spuneţi că este o aberaţie asta, că aceste caractere de care vorbesc diferă şi de la o persoana la alta, de la mediu la mediu si exemplele ar putea curge lanţ. Sunt de acord cu asta dar in principal caracterul unui om îl da faptul cum este vazut de ceilalţi, prin faptele sale, prin gesturile sale, prin felul de a fi.
Astăzi am învăţat că, oamenii în general au o mare putere de a influenţa viaţa celorlalţi, prin modul de a coexista al nostru, al oamenilor. Mulţi se simt în largul lor studiind foarte mult, mulţi se simt în largul lor, distrându-se în discotecă sau mai nou în cluburi de toate felurile. Sunt de asemenea mulţi care se simt în largul lor discutând cu o persoană şi prin acea persoană devenind ceea ce nu se aşteptau a fi vreodata. De aici şi idee de influenţă asupra celor din jur.
Să luăm câteva exemple clare: viaţa unui om este influenţată mai întâi de familie (să zicem cei şapte ani de acasa), apoi de profesorul de matematică, istorie, etc în şcoală, de cercul de prieteni în care îşi desfaşoară activităţile alese în mod liber, mai târziu de colectivul în care işi desfăşoara activitatea de serviciu şi nu în ultimul rând de persoana pe care o are alături zi de zi.
Genetic omul se naşte cu anumite calităţi sau defecte pe care de-a lungul vieţii şi le dezvoltă în bine sau în rău. Avem o putere extraordinară de a ne modela viaţa noastră şi de a influenţa viaţa altora. Haideţi sa o facem în mod pozitiv şi într-un mod constructiv. Haideţi să credem că putem evolua împreună, să stingem acest curent de involuţie involuntară a omului in particular şi a omenirii în general. Gândiţi măcar pentru un moment că putem schimba ceva, gândiţi pentru un moment că putem pluti pe apă deşi nu o facem, găndiţi pentru un moment că putem zbura spre noi ţinte deşi nu o facem decât cu ajutorul unor maşinării tot de noi inventate, gândiţi că aţi reuşit astăzi ceea ce nu aţi reuşit vreodată, aţi reuşit să scoateţi la lumină o minte întunecată, aţi reuşit sa gândiţi pentru o zi altfel decât aţi gadit pâna acum.
În speranţa ca nu v-am plictisit sau influenţat in vreun fel, altul decât pozitiv, nu pot să spun decât să nu uitaţi de unde aţi plecat, drumul pe care mergeţi acum şi locul în care doriţi sa ajungeţi.
Cu multa stima,
Remus-Costin Simion

Parohia Valea Danului - Arges: Cateheză la Biserica Valea Danului

2009-12-08T21:05:00.000+02:00

www.remoosyka.blogspot.com

Paradoxul zilelor noastre!

2009-12-03T21:49:00.004+02:00

Buna seara.

Lipsa de inspiratie ma loveste din nou si incerc sa va retin atentia prin cateva cugetari ale zilei de azi. Paradoxul zilelor noastre este acela de a trai intr-un Univers fara margini si a fi destul de limitati. De ce spun asta? Fiecare om se intreaba care este rostul lui pe acest Pamant...? Eu ma intreb care este rolul Pamantului in viata omului, mai exact rolul Universului in a modela viata oamenilor.

Eu unul nu cred in puterea omului, cat de avansata ar fi stiinta, in a stapanii, nu Universul, ci nici macar Pamantul...Omul este o fiinta care in orice moment poate sa devina nefiinta. Tocmai acesta este paradoxul ... cat suntem de inteligenti ca fiinte atat de firavi suntem in fata naturii si a Celui de Sus. Omul poate muri prin simpla intepatura a unei viespi, omul poate muri printr-o simpla intamplare nefasta. Ganditi-va doar ce s-ar intampla daca Soarele ar fi putin mai aproape de Pamant...Ganditi-va ce s-ar intampla daca toti ghetarii s-ar topii dintr-o data....Ganditi-va ce s-ar intampla daca ar disparea atractia graviationala. Sunt cateva exemple in care specia umana ar fi pusa in pericol sa dispara.

Ne place sa credem ca dominam Universul dar de fapt El ne guverneaza pe noi.

Intr-o ordine perfecta...frumusetea imperfectiunii este numai Omul si acest lucru da culoare vietii pe Pamant si vietii in general.

Ganditi-va cum ar trebui sa reactionam intr-o viata materiala cand doar puterea sufleteasca mai poate schimba ceva. Parerea mea ca trebuie sa avem tot ce ne este strict necesar dar sufletul si puterea mintii ar trebui puse pe primul loc.

In speranta ca nu v-am pus in dificulatate de gandire prea mare zicand ca este un paradox prea mare acesta si nu merita reflectat asupra lui va mai spun inca ceva: "Traiti ca si cand nu ati muri niciodata, dansati ca si cand nimeni nu v-ar privi, iubiti ca si cand nu ati avea de suferit!!!!"

Cu multa stima,

Remus-Costin Simion

1 Decembrie la români!

2009-12-01T07:17:00.001+02:00

Încep acest scurt articol prin a ura tuturor românilor de pretutindeni un sincer si calduros "La mulţi ani!". Ştim foarte bine ce zi este astazi, 1 Decembrie 2009. Sărbătorim 91 de ani de la Marea Unire, de când România a devenit România Mare. Deşi încă nu ne bucurăm de deplinătatea frontierelor noastre de atunci, şi astăzi ca şi în urmă cu 91 de ani suntem mândri de această apartenenţă la poporul român.

1 Decembrie este prima zi de iarna....la noi putem spune ca este prima zi de "primăvară", este ziua când suntem mândri că suntem români, în ciuda dificultăţilor prin care trecem şi la care suntem supuşi. 1 Decembrie, mai înainte de toate, este ziua noastră naţională. Măcar în acesta zi să ne amintim de jertfele înaintaşilor noştri care au luptat pe mai multe fronturi pentru săvârşirea acestui ideal de secole: "Marea Unire". Măcar în aceasta zi să spunem cu tărie "Noi suntem români!" şi să acceptăm cu tărie de caracter ceea ce se întâmplă astăzi şi nu în ultimul rând să luăm măsurile ce se impun.

Multi au făcut istorie din geografia noastră naţională iată că este un moment în istorie când am clădit o geografie proprie. Trebuie sa fim demni de faptele înaintaşilor nostri şi de jertfa acestora.

La mulţi ani, Române!!!
Cu multa stima,
Remus-Costin Simion

Despre viata intr-o conceptie proprie

2009-11-07T22:01:00.000+02:00

Datorita trecerii ireversibile a timpului, viata oamenilor devine o importanta coordonata in preocuparea oamenilor de stiinta si nu numai. Este normal sa fie asa deoarece traim intr-un secol al vitezei iar viata noastra trece de parca nici nu ar fi fost vreodata.
Important este sa nu trecem prin viata ca gasca prin apa si sa lasam ceea ce putem sa lasam in urma noastra. Poate ca nu trebuie sa lasam ceva material in urma noastra dar spiritual trebuie sa ne dam toata silinta pentru a face ceea ce e drept si bine pentru toata lumea si sa lasam o urma din ceea ce am fost peste timpuri.
Dar oare ce este viata? Cred ca v-ati intrebat de multe ori dar cu siguranta nu ati aflat un raspuns concret la aceasta intrebare si nicidecum sa nu va inchipuiti ca voi raspunde eu la aceasta intrebare ci voi incerca un raspuns cat se poate de simplist dar la obiect. Viata, in conceptia mea, este trecerea noastra prin aceasta lume de la nastere si pana la moarte. Acum sigur veti spune ca e cel mai simplu raspuns posibil. Asa si este dar pe cat de simplu pe atat de complicat poate deveni. Tocmai aceasta trecere prin lume de la nastere catre moarte ne supune unor incercari de neimaginat si unor cazuri si ipoteze de neinteles.
De aceea trebuie sa fim foarte bine pregatiti pentru ceea ce va urma, fiecare clipa din momentul nasterii noastre este un nou pas facut catre moarte. Dar sa lasam moartea de o parte deoarece unii dintre noi sunt destul de tineri incat sa nu se gandeasca la moarte si bine fac si sa revenim la viata noastra cea de toate zilele. Se mai spune ca viata e o lupta. Intr-o lupta stim bine ca trebuie sa fie doi oponenti. Oare cu cine ne luptam noi in aceasta viata? Unii pot spune ca ne luptam cu noi insine, altii pot spune ca ne luptam cu destinul.
Care este oponentul dace ne luptam cu noi insine, care este oponentul intr-o lupta cu propriul nostru destin? Oponentul in viata noastra de zi cu zi nu este decat propria noastra viziune si propriile noastre fapte pe care le savarsim de-a lungul anilor. Asadar san u ajungem sa traim clipa cand ne vom lupta in prezent si viitor cu faptele savarsite de noi in trecut.
Multi tindem catre “o viata mai buna”. Oare cum san e calauzim in viata pentru a duce un trai mai bun? Aceasta este intrebarea de temelie la care multi stiu sa raspunda dar putin o pun in practica. Noi, romani in general, ne calauzim in viata vorba <<>>, desi numai cantec nu este, “Cu ce m-am ales in viata?”, unde raspunsul intr-una din strofe este “Ce-am baut si ce-am mancat si cu ce am strans in brate!”. NU, nu acesta este raspunsul. Raspunsul la aceasta intrebare este ca ne alegem in viata cu ceea ce ramane in urma noastra, ceea ce lasam pentu posteritate.
Niciodata in viata nu trebuie san e multumim cu putin. Sin u ma refer la partea materiala ci la cea spirituala. Trebuie, cu tot dinadinsul sa ajungem sa ni se pronunte numele, de catre o anumita persoana, cu mandrie. Daca reusim acest lucru “viata” noastra nu a fost de prisos.
Inchei acest scurt articol, deoarece nu vreau sa va plictisesc cu aceste conceptii ale mele poate gresite, astfel: “Daca nu reusesti sa fii cel mai bun incearca macar sa fii printre cei buni si daca nici asta nu-ti reuseste fii cel mai bun dintre cei rai!”
Cu multa stima,
Remus-Costin Simion

Fara cuvinte intr-o tara fara viitor

2009-10-13T18:08:00.000+03:00

Bine v-am regasit! Incep prin a-mi cere scuze de lipsa postarilor de pe acest modest blog dar timpul nu mi-a conferit o alta oportunitate sau inspiratia nu a fost pe masura asteptarilor mele. Nici acum nu am mai multa inspiratie dar simt nevoia unei descarcari sufletesti pe fondul "dezastrului nostru national", pe fondul nepasarii distinsilor nostrii guvernanti.
Oare in tara aceasta mai exista speranta de mai bine? Am ramas astazi stupefiat de Ordonanta de urgenta numarul 106 din 07.10.2009 prin care se modifica sumele pentru acordarea ajutorului pentru incalzirea locuintei. Era de asteptat o astfel de modificare avand in vedere ca anul trecut a fost plafonul maxim pentru care se acorda acest ajutor 615 lei. Acum ma asteptam sa mai fi crescut plafonul datorita cresterilor salariale. Bineinteles ca stimatii nostrii guvernanti in frunte cu stimabilul nostru domn Emil Boc, au gandit in criza si in criza de timp si au micsorat plafonul la 425. Ma intreb ce o zice domnul Popescu Vladimir (nume luat la intamplare, nu va chinuiti sa aflati cine este) cand va afla ca a facut cerere si se incadreaza in plafonul de pana la 615 lei si acum afla ca de fapt plafonul este de 425 lei si ca depaseste suma cu vreo cativa lei si nu mai ia ajutorul care desi era si este gandit cu orice alta parte a corpului numai nu cu capul era totusi un ajutor.
Sunt multe de discutat pe tema "Guvernul nostru transparent sau semitransparent ca oricum apare si dispare de la o luna la alta", dar poate alta data cand voi fi mai lucid si mai calm, astazi fiind foarte indignat.
In speranta ca veti aduce foarte multe critici spuselor mele va las in compania regretatului domn Octavian Paler. Click pentru a vedea o viziune fantastica asupra lucrurilor.
http://www.youtube.com/watch?v=BJU-WwcBiOA
Cu multa stima,
Remus-Costin Simion

Din tara lui Papura-Voda...

2009-08-24T17:24:00.000+03:00

De ce acest titlu? Pentru ca am ajuns pur si simplu ca in timpul lui Stefanita Voda, domn al Moldovei care, din cauza foametei si a faptului ca oamenii mancau paine din papura macinata, a fost poreclit Papura-Voda! Bineinteles ca nu putem face o comparatie clara intre ziua de azi si o zi din Evul Mediu dar totusi am ajuns ca in "Tara lui Papura-Voda" cliseu din ce in ce mai auzit peste tot. Pot spune ca probabil asa or sa zica si succesorii nostrii despre tara in care traim azi (inca nu mi-a venit in minte cum sa se numeasca) poate ce nu poate fi definita.

De ce sunt atat de revoltat pentru tara in care traim? Imediat o sa intelegeti. Pentru ca am ajuns vorba marelui maestru Octavian Paler sa tinem economia cu bani castigati din spalatul closetelor in tari straine. Si nu e o vorba mare in sensul de exagerata...

Aseara intorcandu-ma dintr-o vizita ma intalnesc cu o batranica pe care o cunosc de cand ma stiu. O batranica la vreo 75 de ani care plangea. De ce plangea cu amar si multa indignare in suflet? Pentru ca nepotii care stau cu dumneaei in casa se pregateau sa plece in strainatate la munca dupa concediul petrecut muncind la ridicarea casei aici in tara. Se plimba pur si simplu pe drumul de langa casa spunand "Nu stiu mama unde sa ma duc atunci cand ii vad ca pleaca din nou!"

Nu va ganditi ca pleaca de drag... Lasa in urma o batranica si doi copii ai lor care s-au maturizat prematur datorita faptului ca a trebuit sa se descurce singuri in majoritatea timpului. Si exemplele curg sir intr-o tara unde nu putem nici macar trai de pe o zi pe alta din cauza mediocritatii clasei politice.... si nu numai a clasei politice.

In speranta ca nu v-am deprimat foarte mult va urez o seara buna! (daca va simtiti deprimat(a) mergeti la unul din concertele organizate "pe bani publici"- sa speram ca nu va va deprima mai rau decat atat)

Sa inchei intr-o nota optimista - sunt sigur ca si maine va rasari si apune soarele tot din si in locul unde a rasarit sau apus astazi.

Cu multa stima,

Remus - Costin Simion

Interviu cu Dumnezeu

2009-08-08T19:55:00.000+03:00

Cum nu imi vin idei sau imi vin prea multe si nu pot sa le selectez va las in compania maestrului Octavian Paler...Interviu cu Dumnezeu:
- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp... i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebări ai vrea să-mi pui ?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni ?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească..., iar apoi tânjesc să fie copii;
că îşi pierd sănătatea pentru a face bani..., iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.
- Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;
că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi ?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc...,şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece ;
- Să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin ;
- Să înveţe că există oameni care îi iubesc dar, pur şi simplu încă nu ştiu să-si exprime sentimentele ;
- Să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru si că pot să-l vadă în mod diferit ;
- Să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalti şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat..., am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.
Cu multa stima,
Remus Costin Simion

De ce sa iertam...?

2009-07-28T21:32:00.000+03:00

Stateam si ma gandeam in acest moment si nu stiam despre ce sa fac aceasta noua postare, postare care inainte de a a gandi la acest titlu mi se parea inutila si putin cam fortata, adica venind dintr-o lipsa de inspiratie avand in vedere faptul ca sunt putin cam amortit dupa ce timp de doua saptamani nu am adormit mai devreme de ora unu noaptea ba mai mult in doua zile am adormit odata cu rasaritul soarelui.
Dar cum nu asta e important ci articolul in sine, sa revenim la ce mi-am propus sa abordez in aceasta noua incursiune in viata de zi cu zi a unui om sa zicem cat de cat normal.
"De ce sa iertam...?" - unii ar raspunde foarte simplu... pentru a deveni mai buni cu noi insine. Dar ce este iertarea in sine? Mie nu-mi vine in minte decat un simplu raspuns - UN ACT PRIN CARE DEMONSTRAM CA PUTEM FI MAI BUNI ATAT CU NOI INSINE CAT SI CU CEI DIN JUR!
De ce sa iertam? Oare nu pentru a putea fi iertati la randul nostru de catre (A)aproapele nostru, de catre cei din jurul nostru? Trebuie sa iertam atat cat traim, sa facem tot posibilul in a fi obiectivi in analiza noastra asupra anumitor fapte pe care le savarsesc cei din jurul nostru. Parerea mea destul de obiectiva este aceea ca doar incercand si reusind sa iertam putem deveni respectati, mai buni si cu sufletul mai curat.
Dar oare avem noi puterea sa iertam in zilele acestea care devin din ce in ce mai agitate? Oare mai putem noi fi la fel de buni cum erau stramosii nostri? Ma gandesc si imi vine raspunsul pe loc NU. Datorita acestui asa zis secol al vitezei nu mai avem puterea de a ierta cum o aveau cei dinaintea noastra , cei care nu stiau ca maine isi pot pierde un serviciu pe care cu greu l-au primit, cei care nu stiau toate rautatile din zilele noastre, cei care nu cunosteau moartea in multitudinea de accidente de masina si nu numai cei care nu erau rapusi de tineri de boli incurabile.
Dar noi avand toate acestea cu "varf si indesat" nu putem decat sa speram ca totusi putem ierta din cand in cand micile erori comise de apropiatii nostri care poate ca nu sunt rau intentionati.
Mai multe intr-o incursiune viitoare!
Iertati pentru a fi mai buni!
Cu multa stima,
Remus Costin Simion

Intre ziua de ieri si ziua de azi...

2009-07-07T15:05:00.000+03:00

Cea mai complexa intrebare care mi-a venit in minte acum, este aceasta "Ce ne ramane noua intre ziua de ieri si ziua de azi?". O intrebare care mi-a venit din senin dar pe cat de simpla pe atat de complexa.

Poate ca unii spun ca intre ziua de ieri si ziua de azi nu mai este nimic, timpul a trecut, faptele s-au consumat, restul e tacere.... Oare asa sa fie? Oare trecutul nu este o punte catre viitor? Oare faptele trecute nu genereaza altele noi? Sigur ca spuneti "O banalitate!, Normal ca asa este!". Ei bine nu toti vad asa lucrurile. Faptul ca o fapta petrecuta in trecut genereaza alta noua nu este o conceptie noua. Dupa cum bine stiti sunt foarte multi oameni eruditi, oameni de carte care spun asta.

Ceea ce as vrea eu sa fac in aceasta scurta incursiune in trecutul meu de o zi este sa evidentiez cum imi influenteaza mie ziua de ieri pe cea de azi. Si sincer sa fiu nu gasesc prea multe evenimente regasite in ziua de ieri care sa -mi influenteze activitatea de azi. Am zis "prea multe" dar pot gasi "destul de" multe. De exemplu faptul ca aseara am alergat, "iar ma leg de alergat desi nu sunt un bun alergator , nici macar unul mediu dar imi place miscarea". Am alergat, am obosit din asta rezulta un somn mai bun deci o activitate mai prolifica azi. Un alt exemplu este faptul ca ieri nu am scris ce aveam eu de scris pentru niste cursuri deci mai multa munca pentru azi. Iata cum lucruri petrecute in trecut influenteaza lucrurile petrecute in prezent si implicit in viitor.

Dar oare nu este influentat totul de catre personalitatea fiecaruia? Oare nu se genereaza viitor si prin modul de comportament al fiecaruia dintre noi? Se spune ca soarta o ai si cum ti-o faci. Eu unul sunt de acord si sincer sa fiu nu prea cred in noroc sau mai bine zis nu cred intr-un noroc continuu. Viitorul ti-l cladesti singur. Sansa sau norocul este doar o chestiune de moment si de prezent nu si pe o perioada de timp masurabila sa zicem in ani sau chiar perioade mai mici, mult mai mici.

Revenind la ideea de baza se poate demonstra foarte simplu ca viata este o succesiune de evenimente strans legate intre ele. Totusi ceea ce este interesant ca desi se rupe aceasta succesiune la un anumit moment dat, viata isi urmeaza cursul, poate firesc, si se reface din punctul de unde am ramas. Atat timp cat avem viata in noi, evenimentele se succed rand pe rand chiar daca nu pe acelasi canal format "ieri" chiar daca nu pe canalul pe care il avem "azi", chiar daca nu pe canalul pe care il vrem "maine" dar pe un canal stabilit poate de cineva dinainte, desi chiar si Dumnezeu, este o zicala, iti da dar nu iti baga in sac!

Ceea ce este viata nu putem stii niciodata exact, asta este doar o parere, fundamentata pe alte si alte pareri. Ceea ce este vom descoperi doar parcurgand fiecare pas al ei, fiecare etapa.

O sa vorbim mai multe maine sau poimaine sa vedem daca articolul v-a influentat in vreun fel. Eu sper ca nu:)!

Sa speram ca "Om trai si om vedea!", numai Dumnezeu sa ne lase sa trecem prin toate aceste etape.

Cu multa stima,

Remus Costin Simion

Din nou regasit printre micile placeri...

2009-07-06T22:49:00.000+03:00

As fi vrut sa zic ceva mai elevat decat "micile placeri", dar cum nu mi-a venit nimic altceva in cap decat asta, atat am scris .

M-am regasit, pentru a nu stiu cata oara in-de fapt este una, nu mai multe si mare nu mica- marea mea placere de a alerga pe romaneste si a face cica jogging pe englezeste. Imi place foarte mult sa alerg desi sunt cam mare si nu mai pot alerga la fel ca si atunci cand m-am antrenat pentru un oarecare concurs de sport, atunci cand mi-am descoperit aceasta mica sau mare placere.

In fond atat timp cat este placere ce mai conteaza cat de mare sau de mica este?

Vine si intrebarea magica? De ce? De ce imi place sa alerg? Pentru ca alergand iti folosesti toate componentele corpului si le pui in miscare de la maini si picioare pana la abdomen si cap sau pe scurt zis "din cap pana in picioare". In timpul alergatului cred ca decisiv la un anumit moment dat este si creierul... De ce ? Pentru ca degeaba te duc picioarele daca respectivul "spune" picioarelor sa se opreasca!

Ar fi multe de spus despre alergat in general dar nu ma pricep mai mult decat in a alerga pur si simplu deci nu vreau sa va bag in ceata cu niste teorii scoase la minut... Incercati sa alergati pana nu mai puteti si citez "cand nu mai puteti sa alergati inca de trei ori pe atat" si astept parerea dvs despre "Cum te simti dupa o asemenea isprava?"

Cam atat pentru in seara asta pentru ca am alergat si am creierul rarefiat, nu ca ar fi mai dens de obicei dar totusi e o scuza...:P!

Cu multa stima,
Remus-Costin Simion

Intre succesele noastre si succesele altora

2009-07-02T20:20:00.000+03:00

Incep prin a-mi cere scuze ca nu am mai intrat de ceva vreme pe blog. Desi as vrea sa fac o eschiva si sa invoc faptul ca nu am avut timp sau ceva de genul acesta nu pot face acest lucru pentru ca ar fi o nedreptate din partea mea lucrul acesta. Timp am avut suficient pacat ca nu am avut si buna dispozitie.

Parca mai ieri aveam satisfactia unei reusite la diferitele examene pe care le-am sustinut, slava domnului acestea fiind mai multe decat ar fi fost nevoie. Acum asist la succesele apropiatilor. In seara aceasta s-au afisat rezultatele la repartizarea pentru liceu 2009 si verisoara mea a intrat unde si-a propus. Lucru foarte bun atat pentru viitorul ei cat si pentru starea de spirit dinaintea rezultatelor la bacalaureat ale fratelui ei mai mare, verisorul meu. Sa speram ca o sa fie bine si pe 12 plecam impreuna la mare.

Imi aduc aminte cu putina nostalgie de altfel cum am reusit sa intru si eu unde mi-am propus la liceu, sa intru unde vreau la facultate ca apoi sa renunt cat ai zice "facultate" la tot ce am cladit pana atunci si cum am luat-o de la capat reusind la la alta facultate de prestigiu atunci ca acum isi pierde incet incet din acest prestigiu, cum am plecat infrant pentru a doua oara de la facultate si bineinteles cum am reusit ca in prezent sa fiu bine.

Cel mai mare succes pe care l-am avut a fost faptul ca am reusit sa trec de boala pe care am avut-o . Asta e cel mai important.

Revenind la succesele noastre si succesele altora nu vreau decat sa mai adaug : "Bucurati-va atat de succesele voastre cat si ale celor din jurul dumneavoastra, intotdeauna succesele semenilor nostri au adus ceva bun in plus in viata noastra".

Cu multa stima,

Remus Simion

Fara titlu, fara cuvinte...

2009-06-24T22:27:00.000+03:00

De ce sunt fara cuvinte ? Pentru ca nu stiu ce se intampla cu mine in ultima vreme pentru ca sunt din ce in ce mai distrat poate fara motiv. Astazi, spre exemplu, in loc sa invat la eterna contabilitate si sa ma cufund in activ si pasiv am plecat la o partida de peste desi nu sunt pescar, apoi am dormit si in cele din urma am sfarsit la o partida de tenis de masa desi nu sunt tenisman. De ce zic asta? Spun ca sunt distrat deoarece in ultima vreme a inceput sa nu-mi mai pese decat de mine si de persoanele apropiate mie, am evitat sa ma mai implic in ceea ce fac altii si sa evit pe cat posibil contactul cu alte persoane ca sa zic asa ciudate sau ciudoase.
Ma gandesc.... Oare ar trebui sa ne pese de ceilalti? In general vorbind, eu cred ca spiritul civic al nostru al oamenilor a inceput sa se faca din ce in ce mai nevazut si asta nu neaparat ca nu poate fi vazut ci din cauza faptului ca nu prea mai exista.
Mai multe vorbim maine seara daca o sa am timp sa scriu pentru ca activul si pasivul devin iminente in ecuatia de fata.
Cu multa stima,
Remus-Costin Simion

Cei de ieri si de azi...

2009-06-23T19:42:00.000+03:00

Intrebarea care se pune este: "Mai sunt azi cei de ieri?" sau "Vor mai fi maine cei de azi?" Ceea ce vreau sa spun in acest articol, asupra acestuii subiect, este faptul ca "nimeni nu este batut in cuie" si "nimeni nu este de neinlocuit". Vremurile sunt schimbatoare, la fel si posturile in care ne aflam acum sunt la fel de schimbatoare.
Putem ajunge intr-o clipa din varful piramidei la baza ei, dar, vazand intr-o nota optimista aceasta problema, putem ajunge si de la baza piramidei in varful acesteia.

Pot spune ca din propria experienta am invatat asta. Am ajuns de doua ori aproape de varful piramidei si tot de doua ori am cazut pana la baza. Asta nu m-a descurajat niciodata in a o lua de la capat. Acum pot spune ca incerc si incep sa urc din nou daca nu spre varful piramidei macar pana la al doilea etaj din multele pe care le are. Acum de abia am facut o treapta ceea ce imi da speranta ca o pot face si pe a doua . Niciodata nu mai sunt cei de ieri, azi si cei de azi, maine. Intotdeauna o sa existe o schimbare in bine sau in rau, atat a persoanelor cat si a structurii in general.
In speranta ca maine vom fi mai buni, in tot ceea ce insemna cuvantul bun, va las sa comentati acest articol si subiect care devine din ce in ce mai interesant pe zi ce trece.
Cu multa stima,
Remus Simion

Biserica Valea Danului

2009-06-22T12:05:00.001+03:00

Multumim Preotului Vasile Ilina pentru eforturile de a duce pe toate meridianele personalitati si obiective din comuna Valea Danului, judetul Arges.

Petre Popescu Olt , Valea Danului, Judetul Arges

2009-06-21T23:57:00.000+03:00

PETRE POPESCU – OLT

UN OM DĂRUIT-A O VIAŢĂ DE POEZIE

§ Era un spirit de excepţie, un om al tuturor lumilor, văzute şi nevăzute, o inteligenţă creatoare în cuvânt, dar şi în lucruri.
Scria zilnic poezie, cultiva cu o pasiune specială copaci, îi preferă pe cei înalţi şi drepţi, creştea albine, dar el nu mânca miere, creştea pomi, dar nu mânca dulceţuri sau nu bea licorile lor, toate erau pentru alţii, numai florile, pe care le aseza ca un arhitect, pe alei, erau parcă de folos privirii lui.

Iar tot ce iubea el trebuia iubit şi de alţii, avea o forţă de persuasiune şi de diseminare a propriilor iubiri, inegalabile.
Cei care îi stăteau în preajmă trebuiau să facă acele lucruri care îl bucurau pe el, cu aceeaşi bucurie şi îi îndemnă s-o sporească.
Era un căutator al lumii, era un explorator înnăscut, avea disponibilitate atât pentru cer cât şi pentru pământ. La curent cu toate marile evenimente din ţară şi din lume, făcea o sărbătoare din a le comunica şi altora cele aflate, dar o făcea într-o maniera festivă, caldă, unde zeci de oameni îl ascultau cu emoţie.

Avea vocatie apostolică.
§ S-a născut în anul 1904 în comuna Coloneşti, Judetul Olt, într-o famile cu 5 copii.
§ Tatăl sau avea o personalitate deosebită, fiind un mentor al satului, iar mama era o olteanca frumoasă şi hotărâtă.
§ A urmat şcoala generală în localitatea natală, apoi Colegiul Pedagogic de la Câmpulung Muscel.
§ A fost învaţător la Valea Danului între anii 1926-1942 .
I-a rămas dator acestei perioade cu o nostalgie neîmpăcată, cu o amintire ca despre o lume de rai, lume pe care a invocat-o şi a evocat-o adesea cui voia să-l asculte.
§ În perioada 1942-1945 a fost concetrat ca locotenent în armata română, participând la războiul pentru reintregirea neamului, iar dupa 23 August 1945, a participat la eliberarea Transilvaniei, Ungariei şi Cehoslovaciei.
§ Apoi a fost directorul Şcolii Generale din satul sau natal, Maldăr, între anii 1960-1977.

A fost un dascăl şi un director de excepţie, promovând idei moderne de personalizare a instituţiei didactice, de includere a metodelor active de dezvoltare a şcolii: competiţia cognitivă şi competiţia culturală, autoconducerea claselor, ambientul şcolar, comunicarea cu cei din localitate.

A plantat o lizieră de peste 3 kilometri de pomi cu elevii, în mijlocul localităţii, un careu de frasini la curtea şcolii, a realizat spaţii verzi pe clase, a promovat participarea elevilor la emisiunile de mass-media pentru copii.
§ Spirit polivalent, a străbătut pas cu pas mediul natural şi a determinat explorarea mai atentă a acestuia, ducând la săpături arheologice care au dezvăluit o aşezare istorică chiar în grădina şcolii şi urme de mamifere preistorice (mamuţi) de o relevanţă de excepţie în muzeele de arheologie din România.
§ În cadrul şcolii generale din Maldăr a funcţionat, o vreme, un muzeu al aşezării române din această localitate, secolele II-III.

Aceste preocupări i-au adus, de altfel, prietenia unor arheologi şi oameni de cultură .
Astfel, era vizitat adesea de renumitul arheolog, Constantin Niculaescu-Plopşor şi de ziariştii, scriitorii argeşeni şi olteni.
§ A iubit poezia, a făcut din ea existenţa sa cea mai apropiată, scria şi rescria zilnic, căutând mereu şi mereu, un alt mod de comunicare, o altă existentă, parcă .
§ A publicat constant poezii în ziarul «Oltul», în ziarul «Argeşul», în revista ««Argeş» şi în publicaţiile antologice ale acestora.

A murit în anul 1984, în urma unei suferinţe neluate în seamă.
§ Biblioteca din comuna Coloneşti îi poartă numele, ca o dovadă a spiritului său de cărturar.
___________ ___________

Amintim cu drag că aceste informaţii sunt expuse cu ajutorul doamnei Ene–Popescu Matiana Ligia, o nepoată a lui Petre Popescu-Olt, urmând cu mândrie pe urmele lui, dânsa fiind de formaţie cadru didactic. Nepoata în corespondenţa cu domnul Rizescu Romel, fost profesor emerit de limba şi literatura română la Şcoala Valea Danului a evocat bucuria că mai există şi oameni de cultură care vor să nu uite pe cel care i-a învăţat primele buchii.

„ ... unchiul meu vorbea despre Valea Danului ca despre un tărâm al fericirii pe care a încercat să-l recupereze, dar nu l-a mai regăsit niciodată.
Poeziile lui erau pline de tristeţe, de nostalgie, privirea lui era spre un trecut anume, legat, indestructibil, de perioada Valea Danului.”

Demn de menţionat şi de reţinut este faptul că acest mare om nu a fost din Valea Danului şi totuşi a făcut ceva pentru aceste locuri şi chiar a scris despre acestea.

CÂTEVA DIN POEZIILE ARTISTULUI
MERG PRINTRE OAMENI

Merg printre oameni
Măsurându-le
sensul sonor.

Merg printre oameni
ascultându-le
bătaile inimilor.

Merg printre oameni
însetat şi flămând,
creanga de aur, cântând.

Petre Popescu-Olt

P E I S A J

Cad şerpii nordului
umezi şi reci
peste pădurile verzi, cenuşii
prăbuşite-n poteci.

Coboară tot mai grăbite
spre luminişuri, izvoarele
căutând în pietrele seci
cerul şi soarele.

Şi umbla, şi umbla,
de-o vreme
prin pădurea verde, ciudată,
o umbră pe care nimeni
n-o ştie,
n-o cată.

Petre Popescu-Olt

L I N I Ş T E

E-atâta linişte-mprejur
şi-atâta-alba-ncremenire,
de parcă ning în nesfârşire
zăpezile în amintire.

Abia se-aude-un murmur lin
izvoarele săltând în pietre,
într-o supremă simfonie,
venind furise din regrete.

Adorm pe somnoroase culmi
pădurile cu vârfu-n ceruri,
visând zăpezile polare
şi urşii înotând în geruri .

Petre Popescu-Olt

C A N T E C A L B

Mereu lângă mine
cânt, cânt alb,
sânge străbun
curs milenar
în furtuni.
Mereu mi te apropii
ram înflorit,
colinda de neam.
Mereu mă adun
vibrare-n lăstuni
sub grinda
de unde plecară
atâţia străbuni
şi-mi scutur cocorii
din frunza amară
cânt alb
din talpa de ţară.

Petre Popescu-Olt

D E –A R S T R I G A

De-ar striga
numai pădurea,
cerbii mei
ar scutura
ploi de frunze
sângerande
peste ei.
Dar mă strigă
si vazduhul,
ameţit
de-atâţia nori,
cand îi taie
stoluri albe,
rătacite, de cocori.
Nu stiu cum
Să pot opri,
strigătul şi
destrămarea
să nu sângere
nici cerbii
nici cocorii
şi nici zarea.

Petre Popescu-Olt

P U N C T

În câmpie
un plop solitar
cu trupul de piatră
şi frunza de var…
şi-alăturea lui
anemic, un spin
sub cerul de piatră,
cu plopul, vecin

Petre Popescu-Olt

J O C

A căzut o frunză

dintr-un tei rotat,

legănată-n umbra

cerului culcat

şi-alta-n umbra ei

smulsă a căzut,

aripa în somn

prinsă în sărut;

şi-altele apoi,

una după alta,

au uitat să facă

în văzduhuri, haltă.

Petre Popescu-Olt

B R A N D U Ş E L E

Voi veniţi
să ne-amintiţi
că e toamnă
şi-i târziu,
că vin ploi
din miazănoapte,
ca-n porumburile coapte
cam de-o săptamână-aleargă
caii vântului-n buestru
şi ca-n codrii de aramă
ce-şi destramă
tot frunzişul
se tot cheamă
spre izvoare
ciutele cu trup
de soare
şi cocorii
pleacă stol
în nemărginitul gol.

Petre Popescu-Olt

P A D U R E A ÎN T O A M N Ă

Pădure în toamnă
arderi astrale,
vaste incedii
pur vegetale,
sânge de seve
urcate spre cer,
tristeţea adâncă,
tăcere, mister
şi-o curgere oarbă
de păsări în stol,
atavic urnite
în marele gol.

Petre Popescu-Olt

PE UN CER DE MARMARĂ

Era noapte, noapte plină
şi văzduhul o gradină,
numai stele,
într-un magic dans de iele
un luceafăr scapară,
Doamne, ce frumos era!
Era noapte, numai cânt
şi un rău, de nu ştiu unde,
printre pietre murmură,
Doamne ce frumos era!
Era noapte, noapte albă,
luna plină, stele mii
şi luceferi purpurii,
pe un cer de marmară
Doamne ce frumos era!

Petre Popescu-Olt

POATE TE VEI ÎNTOARCE

O să te iert

pentru frunza pădurii

bătută de vânt,

pentru strigătul lunii

necurs în cuvânt,

pentru lacrima cerului

apusă-n pământ;

poate te vei întoarce

din lume,

frunza

cu strigăt în nume.

Petre Popescu-Olt

LA VALEA DANULUI

Păstraţi-mi urmele,
prin urmele satului,
nu lasati vantul
să umble prin ele;
semănaţi stele,
în fiecare răscruce,
poate mă voi întoarce
să mângâi cicorile…
că iarăşi mă bântuie
dorul de sat
în care-am lăsat,
privighetorile.

Petre Popescu-Olt

DIN CERUL TĂU

Din cerul tău alb
pasărea rară
culege stele şi flori
şi le aşează-n ninsori
peste ţară.

Din apele tale cerbii
sorb soarele, apele,
aerul
şi le cresc în lumină.

Din codrii tăi
cu zimbri şi vulturi
oamenii adună
baladele
şi le trec în istorie
prin fibrele neamului.

Petre Popescu-Olt

ZĂPEZILE MELE

Zăpezile mele,
albe zăpezi,
lăsaţi-vă ninse
cu cerbi şi cu iezi
într-o poiană
de linişti.
Adunaţi pe plai
mioarele toate
şi dacă se poate,
aduceţi
copilul care le purtă
pe-o gură de rai
ca să nu mai fie trişti
copacii lăsaţi în pădurea din suflet.

Petre Popescu-Olt

NU MĂ AŞTEPTĂ

Nu mă aşteptă,
pădurea vine spre mine
rostogolind
furtuna din tine.
Nu-mi atinge visarea
abia renăscută!
Ascultă cum sună
în noaptea amară
orga cea mută
şi timpul cum mută
orele sparte.
Nu-mi despica
strigătul,
până mai ieri,
adâncit în tăceri.
E ora în care
În turnul singurătăţii
se-anunţă
marea tristeţii…

Petre Popescu-Olt

EL

Caută soarele
în inima lui
ţi nu-l găsea
şi iar îl cată,
poate izvoarele
l-or şti
ascuns,
undeva.
Întrebă cerul,
luna şi stelele,
adâncul ascuns,
văzduhul…
şi rămânea,
în inima lui,
aşteptând
un răspuns.

Petre Popescu-Olt

SÎNT…

Sînt apa din care beau cerbii
în amurguri târzii,
când umbrele umblă prin goluri,
stafii…

Sînt aerul respirat de zborul
cocorilor, toamna,
când se gătesc în strigăt lung
şi pleacă.

Sînt stropul de soare
căzut în amurg,
când stelele cad roiuri în lacuri
binecuvântând noaptea
culcată-n ochiul de cer.

Petre Popescu-Olt

NINGE

Ninge,
inima se face
ca un mesteacăn
pe creste
şi tace…
Ne-ntoarcem bătrâni,
înnapoi
spre alte ninsori
rămase cu zambet
în noi.
Rămânem sub cerul
oprit în pădure
mângâind fluturii
zăpezilor pure…

Petre Popescu-Olt

UMBRA ŞI CHEMARE

Jumatăte strigăt,
jumatăte spaimă,
umbră şi chemare;
nici măcar o urmă,
rodie de vis
vâlvorită-n zare.
Jumatăte negru,
jumatăte alb,
alb îndepărtat
niciodată verde,
verde-nlăcrimat…
Jumatăte cânt,
jumatăte plans,
plâns de arbori morţi
în décor de lună,
niciodată cerul
de priviri aprins.

Petre Popescu-Olt

IZVOR DE GÂND

Lângă izvorul de gând
cu ciutura-nfiptă
în fântâni subterane,
îmi caut de-o vreme
însetatele vaduri
cu praguri de soare.
Scormonesc în adâncuri
cu mâna de faur
dupa cloşca
cu puii de aur,
pierdută, undeva,
într-o lagună de zare.
Şi nu încetez
căutarea nebună
până nu răscolesc
pădurea din lună…

Petre Popescu-Olt